VOYAGE, VOYAGES…

Participez à la construction du plus grand voyage du monde en racontant un des vôtres.


JURNAL DE CALATORIE- GRECIA

01/10/2010

|

Auteur:

|

|

imprimer



ZEL 2010

SCOALA NR.4 « ELENA DONICI CANTACUZINO »

PUCIOASA , ROMANIA

Jurnal de calatorie -Grecia

Totul a inceput cu sansa pe acre mi-a oferit-o concursul Cangurul. Urama sa plec in Greci, tara miticului Olimp. pentru mine Grecia este o pasiune izvorata de cativa ani, dintr-o ora nevinovata de istorie, evoluand apoi intr-un adevarat devotement pentru cultura acestei tari ale carei maluri sunt greu tocite de patima unui popor intelept.

In cele douasprezece ore petrecute in autocar, eu am strabataut printre randuri secole intregi de traditii, monumente si religie. cand in sfarsit am ajuns, am fost atacata de un imens val de extaz. O mare parte din cele doua saptamani le-am petrecut in peninsula Halkidiki. Totul era ca un vis. Peninsula reunea inaltimea muntelui acoperit de paduri verzi, invaluit parca intr-un nimb de smarald, si beatitudinea fara egal a platoului de azur framantat parca de spiritele unor civilizatii vaste. Prima parere pe care mi-a oferit-o marea Egee  a fost aceea  strecurate  printre valuri  se gaseau niste portiuni mai inchise ca un puzzle de apa , evidentiind vremurile luptelor si varsarilor de sange. Intinderea sa, mai mare decat puteam cuprinde eu cu vederea, denota cultura infinita ce a atins apogeul la linia fina a orizontului.

A doua zi, am vizitat pestera Petralona, una dintre cele mai mari pesteri din lume. Pentru mine, totul a fost ca un nou univers. Formele conturate de calcar pe peretii pesterii prindeau forme noi de fiecare data cand le priveai. Am ramas uimita de frumusetea unei astfel de lumi. Stalactitele erau parca dorinta subteranului de a atinge bolta, sau, poate, doar spiritele capturate ce incercau sa evadeze. Stalagmitele se asemanau unor lacrimi divine, am presupus atunci ca erau lacrimile sotiilor si copiilor  celor ce-si incercau crutarea. Totul parea desprins dintr-o scena de teatru, ca si cum un val de gheata a pecetluit aceasta scena. Coloanele erau doua spirite imbratisate, sursprinse si ele de impietrirea brusca.

Turul a continuat cu orasul Salonic, comunitate pictata de istorie si de modernism simultan. Cladirile inalte si stradutele stramte serpuiau intr-un labirint inedit de monumente si de magazine de tot felul. Oamenii erau foarte primitori si deschisi, fetele lor radiau fericire. Civilizatia greaca din zilele noastre pastreaza cu o sacralitate deosebita reminescentele istoriei  sale.

Traficul curegea incet si ma simteam de parca as fi zburat. Deja vazusem mai multe decat puteam retine in acea zi. Conservam cu grija fiecare amanunt ca un bijutier ce-si impodobeste cu grija opera de arta. In curand am ajuns la Turnul Alb al carei legende m-a uimit. Se spune ca acasta cladire era folosita ca temnita pentru oamenii inchisi pe nedrept. Intr-o noapte, taranii inchisi au evadat, iar politica din Salonic a fost schimbata. Pentru a spala urmele de sange si pentru a descatusa spiritele celor omorati, oamenii au vopsit turnul in alb, considerata culoare divina purificatoare. Intrand in acea cladire rotunda, sufletul mi-a fost cuprins de melancolie, ca si cum puteam simtii chinurile indurate de cei nevinovati. O raceala  m-a impietrit si, pentru un moment, am vazuttrupurile picurate de sange pur. Eram intr-un fel de transa. Cand am iesit afara am binecuvantata razele fierbinti ce mi-au strabatut trupul. Am fost multa vreme tulburata de puterea si brutalitatea acelui sentiment.

Am vazut din mers zidurile vechii cetati ale carei reminescente  ma fascinau, de parca pe fiecare caramida era incrustat un fragment de istorie.

Tot in orasul Salonic am vazut o catedrala minunata , pictata parca cu aur si argint. Doar lumina lumanarilor imprastia o semiumbra fascinanta care parca insufletea picturile de pe pereti. Totul se resimtea intr-o stare de pace si de armonie intre vii si morti. In  acel loc m-am simtit ca un puzzle caruia ii lipsea o singura piesa, si pe care simfoniile bisericesti i-o adusesera pe tava credintei. Ma simteam deplina, parca pluteam pe valurile unor spirite ucise prea devreme.

A fost suficient pentru o singura zi, iar cand am ajuns in tabara, ochii imi erau grei sub povara atator amitiri a atator sentimente tulburatoare.

Au mai trecut cateva zile si s-a organizat o croaziera pe muntele Athos. La auzul vestii, inima mea era exaltata de emotie. Citisem atat de multe carti, atat de multe pagini, si totusi vazusem atat de putin…Croazieara pana la muntele Athos a durat patru ore , patru ore in care am fost maturati de valuri. Vantul imi sufla in fata ca o tornada de informatii. Incercam sa fac conexiuni in tot ceea ce vedem, tot ceea ce stiam si tot ceea ce simteam. Dar mi-am dat seama apoi ca nici sentimentele, nici cunostiintele nu valorau nimic pe langa ceea ce vedeam. Muntele Athos este inconjurat de o aura de sacralitate combinata cu magie intr-un amestec exuberant. Afara era innorat, iar varful muntelui era pierdut in nori. De la departare, mi s-a parut, pret de cateva secunde, ca rocile erau asezate in asa fel incat sa semene cu doua maini deschise. Cum nu aveam voie sa ne apropiem de munte, au fost chemate cateva maicute care ne-au raspuns la intrebari. Ne-au descris bisericutele de la bazele muntelui care erau simple, dar inconjurate de un farmec aparte, ne-au povestit viata lor simpla si bazata pe credinta.

Grecia a lasat asupra mea urme adanci de admiratie care nu cred ca vor fi sterse vreodata. Cultura atator secole este canalizata in fiecare monument, in fiecare pas pe care il faci pe acest pamant. fiecare loc, fiecare cladire, fiecare fir de nisip are povestea lui unica si inconfundabila. povestile de pe Olimp prin viata daca te uiti mai atent la formele stancilor. Oamenii sunt extraordinal de prietenosi si cordiali, iar limba lor e ca o rugaciune continua, o simfonie a spiritelor de demult. Din Grecia am reusit sa pasterz o amintire vie, un prieten.Eu o cunosc sub numele de Marina, asa se traduce numele ei in romana. vorbim mult gratie internetului, si chiar daca apartinem unor lumi diferite, avem atatea sa ne spunem si atatea sa ne povestim.

Aceasta tara este un templu inchinat intelepciunii si culturii, altar pe care se jertfesc si astazi spiritele stramosilor grecilor ucisi prea devreme pentru a vedea ce a devenit tara lor astazi: un paradis al simturilor, iar marea Egee, o racla deschisa a zeilor.

ANA -MARIA BRANZOIU- clasa a VIIa B


Europa|Europe|Europa



Commentaire

« | »